Gabriela

 

Ma numesc Gabriela si sunt mama unei fetite de 5 ani care a fost diagnosticata cu tetrapareza spastica sechelara. Am aflat de centrul dumneavoastra si as dori sa stiu cand il deschideti. Am fost prin multe spitale si centre din Bucuresti. Din pacate peste tot am simtit lipsa de omenie. Copii sunt priviti doar ca obiecte de munca. Oare ce suflet au acesti oameni, considerati terapeuti, care nu-si dau seama ca un zambet face cat toata terapia aplicata? Ma tot intreb si eu retoric. Va rog sa-mi raspundeti.

Raspuns:

Buna, Gabriela! Multumesc pentru mesaj. Da-mi voie mai intai sa recunosc ca m-ai facut sa oftez dupa fiecare cuvant al tau. Recunosc ca toata aceasta durere a micutilor imi umple sufletul de lacrimi. Lacrimi pentru ei si pentru cei care nu-si dau seama ca drama acestor micuti e de fapt cumulul pacatelor celor mari: parinti, bunici, stabunici…, comunitate, popor. Iar ei, suflete curate, vin spre curatarea si iertarea noastra, a parintilor, bunicilor, …
Noi inca asteptam o finalizare a demersurilor facute pentru obtinerea unui spatiu. Dat fiind faptul ca acest centru este un proiect social, adresat si copiilor din familii defavorizate, iar cheltuielile implicate sunt semnificative, suntem nevoiti sa asteptam rezolvarea problemei spatiului, pentru ca intreaga noastra concentrare sa fie asupra calitatii serviciilor oferite micutilor.